(S)OMBRE
(pe sapte cerneluri ale lui Alain Boullet)

sfîsiatã
o piele de lup
umbreste cerul

atîtea stele inutile pe firmament

garde înfricosate
singurãtãti nelinistite

totusi în fiecare searã
o privire
le urmeazã

o zãpadã murdarã a parcurs noaptea

cristale negre
pe care aerul le magnetizeazã

blînd un zgomot sumbru
se sfarmã fãrã ecou

surdã împroscãturã
universul

o dîrã nesfîrsitã infinitã
o rãsuflare întepenitã

O, rãceala suflului tãu
un cãrbune dens
s-a consumat
un foc îl întretaie
care-l anuleazã

vidul prãfuieste
aceastã noapte roditoare

flãcãri avortate
ce povesti violente
aduceti voi în coastele
fiarelor imunde

unde vita s-a lovit
peretele-i poartã roba

o sulitã a fost de ajuns
pentru a-i sterge umbra

siluete buimace
ating usor picurul fricilor

pîcle negre în care visul se îngroasã

mocirle tropãite
(tuleii se irizeazã cu o apã neagrã)

hoarde oprite
ele pîndesc alti pasi

pe cerul lor în oglindã
un zbor neasteptat
de pãsãri bete

în ciucurii vidului
cavaleri rãtãcesc

fãrã riduri
si fãrã dorinte

– nici o fantomã pe care noaptea sã n-o retragã

umbre fãrã alei
ei înainteazã
pe zãpada roditoare a viselor

(Traducere de Al. HUSAR, din Autre Sud, iunie 2001, nr. 13)

Home